Istoricul localităţii

Reședinta de comună este atestată documentar din anul 1220, Becheni din anul 1334, Cean din anul 1244, Chisău din anul 1475, Silvaș din anul 1234.
 
Satul Săuca este atestat documentar sub denumirea de Szodemeter din Comitatul Szolnok-ului, încorporat apoi în comitatul Sălajului. Din anul 1389 în fiecare joi se ținea târg săptămânal, astăzi în schimb nu se mai solicită organizarea de târg sătesc.
În jurul anului 1682, satul Săuca a fost pustiit de turci, tâlhari sătmăreni. Localitatea era vestită pentrui cultura viței de vie, păduri si fântâni. Săuca este comuna natala a poetului maghiar Kolcsey Ferencz.
În jurul anului 1750 populația era de religie reformată și greco-catolica. Biserica greco-catolică a fost construită în anul 1424 din lemn, rezidită în 1720. Biserica reformată a fost zidită pe cheltuiala unui nobil maghiar care a donat si clopotul. Numărul gospodăriilor în anul 1895 era 119, cu 3375 jughere cadastrale.
 
Satul Becheni este atestat documentar cu numele de Pele din comitatul Szolnok-ului mijlociu. În 153 este amintită existența unei biserici evanghelice.
 
Satul Cean este atestat documentar în monografia comitatului Salaj cu denumirea de Chan, din 1733 - Csan. În anul 1890, populația localității era de 316 locuitori, cu o suprafață de 598 jughere. Localitatea a fost vestită pentru cultura cireşului.
 
Satul Silvaş, conform monografiei comitatului Sălaj, este atestat cu denumirea de Seilvas, Zilvas, Zilas, Zylvas, iar din 1901 Silvaș. În 1895 numărul gospodăriilor a fost 71 cu o suprafață de 1527 jughere cadastrale.
În 1989 comuna a fost desființată abuziv, reînființată după evenimentele din 1989. Populația a înregistrat creșteri în perioada 1910 - 1930, urmând apoi o scădere în anul 1930.
 
Satul Chişău este atestat documentar cu numele de Kaszi, Kazy. În 1895 localitatea avea 230 de locuitori, în 108 gospodării cu suprafaţa de 598 jughere.